ESCRIMA

Un sistem de arte marţiale nu poate fi dezvoltat peste noapte. Dezvoltarea constă în timp, testare şi o puternică bază de la care poţi porni. Latosa Escrima a durat mai bine de 20 de ani de test până când Rene Latosa şi -a pus numele pe acest stil de luptă. Implică mai mult decât un nume asupra unor tehnici şi adaugă alte câteva mişcări pentru a alcătui un sistem. SISTEMUL ESCRIMA LATOSA             Filosofia din spatele sistemului Latosa Escrima este foarte simplă: întregul este mai mare decât suma parţilor din care este alcătuit. De exemplu, o tehnică nu funcţionează pur şi simplu, dacă nu este combinată cu conceptul de balans, putere, viteză, concentrare, timp şi atitudine. Atunci când combinăm aceste elemente, suma sau totalul acestor elemente este mai mare decât fiecare parte. De aceea, tehnicile practicate într-un sistem, sunt unelte construite doar pentru a înţelege, accepta şi păstra o idee. Numărul diferit de tehnici controlate de un individ nu măresc nivelul lui de competenţe într-un sistem. Tehnicile sunt doar mişcări care devin utile atunci când sunt combinate cu un concept filosofic de luptă. Principalul scop al unui artist marţial este de a transforma abilităţile sale mentale, fizice şi tehnice să lucreze într-o singură direcţie. Scopul stilului Latosa Escrima este de a produce un luptător calitativ care poate gândi creativ şi poate reacţiona corespunzător şi nu doreşte a crea un luptător supraîncărcat cu informaţii. Escrima a fost numele original folosit sub steagul Organizaţiei Filipineze a Artelor Marţiale. Numele s-a schimbat în Combat Escrima odată cu influenţarea stilului de concepte de utilizare a puterii şi realităţii din cadrul luptelor. Combat Escrima s-a transformat într-un singur scop: câştig. Acest scop s-a dovedit a fi o mare achiziţie cu valoare adăugată. Numele Combat Escrima a generat multă confuzie în rândul practicanţilor. Totuşi, scopul de a câştiga a dus la limitarea progresului şi la dezvoltarea sistemului. PMAS a produs foarte mulţi luptători excelenţi în lume, dar nu a excelat în producerea unor buni instructori internaţionali.              PMAS avea cutia cu care putea produce foarte mulţi luptători competitivi, dar nu avea reţetă pentru a produce individul, ca produs final.              Latosa a petrecut mult timp dezvoltînd metode de antrenament pentru instructori folosite pentru a înţelege scopul de dincolo de tehnică şi de a izola aceste concepte ale tehnicilor de Escrima. PREZENT             La începutul dezvoltării în Latosa Escrima totul era definit prin utilizarea tehnicilor, iar idea folosirii unor concepte era pe plan secundar. Exact ca şi conceptul unei surse de energie: blocaje foarte dure, diversificarea armelor folosite, balansul şi atitudinea au devenit foarte important, iar sistemul a început să aibă un nou scop.             Aceste lucruri s-au dovedit a fi avantajul principal în cazul unor situaţii periculoase. Acest stagiu primar al sistemului Latosa Escrima a fost eficient şi a contribuit la reputaţia studenţilor. În clasa sa din San Francisco, i-a învăţat pe diferiţii săi studenţi, diferite concepte despre luptă, dar pe anumite specializări( cuţit, beţe în pereche, luptă în contact, săbii, etc...). Planul său era să se asigure că fiecare student lucrează împreuna cu ceilalţi. Fiecare avînd câte o piesă din întreg ansamblul, nici unul nu putea pretinde că deţine întreg secretul şi ştiinţa. Produsul rezultat, Latosa Escrima, nu părea a fi complet. Lipsea acel element care făcea distincţia între arta filipineză şi celelalte arte marţiale. Nu era vorba despre tehnică, avînd în vedere că tehnica fiecărui sistem este diferită. Nu era vorba de abilitatea de a trece de la luptă fără arme la cea cu arme. CE anume era? Căutarea răspunsului la această întrebare este forţa care a condus la dezvoltarea stilului Latosa Escrima. Era conceptul şi rolul fiecăruia pentru a defini acest sistem de arte marţiale filipinez, ca un întreg. Rene întotdeauna a folosit conceptele combinate cu tehnica. Tehnicile au devenit principala rampa pentru a învăţa cele mai importante concepte. Latosa este cel care crede în utlizarea a ceva ce funcţionează în orice situaţie dată, dar şi înţelegerea riscurilor la care se supune o persoană, dar şi la avantaje. A încurajat instructorii lui să dezvolte stiluri de predare către studenţi prin prisma lucrurilor predate chiar de el. Este un vizionar şi un îndrumător al sistemului. Dacăa oricare din instructori simte că a descoperit o nouă tehnică sau un nou concept care duce la îmbunătăţirea stilului prin diverse atribute, Latosa îi va permite sa încorporeze aceste tehnici în modul său de predare către studenţi.             Conceptul de bază rămâe în ceea ce înseamnă mişcare, balans, viteză, putere, concentrare şi atitudine. Conceptul nou introdus odată cu avansarea tehnicilor, este cunoscut de sistemul de cutie. Conţine câteva mişcări combinate, nu blocări sau mişcări ofensive, respectiv defensive, ci doar mişcări. Aceste mişcări par să alunece spre definiţia unor mişcări de blocare, dar ele sunt de fapt mişcări( lovituri) de interferare. Idea este să înţelegem mişcările şi apoi să le corelăm cu fiecare concept studiat în Latosa Escrima. Cu doar cinci mişcări simple, pot exista o varietate foarte mare de combinaţii. CONCLUZIE             Latosa, ca şi instructor nu a ascuns nimic din ceea ce a învăţat sau a dezvoltat chiar el. Nu există nici un secret şi nici o agendă secretă a stilului Latosa Escrima. El crede că dacă un om pastrează informaţii pentru el şi urmatorul va pastră şi el informaţii pentru el, atunci nu mai rămâne nimic de predat. Rene simte că ideea de a păstra informaţii, este un gest de nesiguranţă al instructorului. Instructorul trebuie tot timpul să folosească ceva "împotriva" studentului său. Stundenţii din Latosa Escrima înclină spre creativitate, inovaţie şi multă muncă.